Culisele unui rezultat bun

Sunt ani buni de cand internetul este la degetul fiecaruia dintre noi si informatiile, pe mai toate domeniile, foarte usor accesibile si in acelas timp, abundente. Spun pe majoritatea domeniilor intrucat in pescuit, in afara de pescuit de placere sau intrecerile amicale, nimeni nu spune o vorba despre adevaratul pescuit sportiv, cel practicat la nivelul de selectie al pescarilor pentru a reprezenta Romania in Campionatul Mondial de Pescuit Sportiv.

Nu este cunoscuta cauza acestei taceri prelungite si nici motivul din spatele acesteia, cert este un lucru : detalii depre ce se intampla la un Campionat AGVPS ( cunoscut de multi dintre voi sub titulatura de “ Campionat National “ sunt mai rare decat dintii de gaina.

Cu aceasta introducere nu incerc sa pun paie pe foc sau sa arat cu degetul. Este pur si simplu o constatare de necontestat. Speram sa intram candva in normalitate si sa avem detalii despre etapele si finalele acestui “ Campionat National “ , indiferent de ramura pescuitului : stationar, feeder clasic, method feeder, atat individual cat mai ales pe echipe.

Spun mai ales pe echipe deoarece pe aceasta ramura va conta mult mai mult strategia, intelegerea pistei , a pestelui, nada , momeala , sculele si accesoriile necesare pentru a obtine un rezultat bun. Atunci cand rezultatul depinde de performanta a 5 pescari, “ individul “ si “ norocul” sunt lucruri care atarna mult mai putin in balanta.

Cu speranta catre un viitor mai informativ si o dezlegare de degete pe tastatura din partea cat mai multor pescari angrenati in acest Campionat, voi incerca sa detaliez in cele ce urmeaza experienta noastra, a echipei Clubului Sportiv APS Bucuresti.

Aceasta este povestea Campionatului AGVPS Feeder Clasic (FIPS) pe Cluburi, desfasurata intre 30 Septembrie si 3 Octombrie pe barajul de acumulare de la Suplacu de Barcau, judetul Bihor, unde echipa Clubului APS a reusit sa se claseze pe locul II, devenind astfel vice-Campioana AGVPS.

Am incercat sa oferim cat mai multe detalii despre cum am abordat noi acest concurs, incepand de la pregatire, antrenamente si mansele de concurs. Speram ca veti avea rabdare sa cititi pana la capat.

Pregatirea pentru concurs

Anul 2021 a fost unul destul de dificil pentru impatimitii pescuitului la cosulet, cel putin pe zona de Sud. Au fost putine concursuri regionale, pot aminti doar concursul SilverFish, organizat de Marian Besliu, iar pe plan national au fost si acolo ceva probleme cu CN individual, care a fost amanat.

De aceea multi dintre colegii din APS au raspuns prezent cand a venit vorba de participarea la acest CN pe cluburi. Selectia lotului a fost simpla, dupa o metoda consacrata de 3-4 ani in APS: la finala se deplaseaza toti cei inscrisi, iar echipa de 5 care intra in concurs este stabilita la fata locului, analizand rezultatele obtinute de fiecare membru dupa antrenamentele desfasurate pe pista de concurs. De la o zi de concurs la alta, membrii echipei se pot schimba in functie de strategia abordata, dar nu exista garantii ca daca ai efectuat deplasarea vei intra automat in echipa. Participarea la acest tip de concurs este pentru noi un exercitiu de altruism, in care rezultatul echipei primeaza, iar acest rezultat este influentat si de ajutorul primit de la oamenii din spate, nu doar de la cei care vor pescui in concurs.

Asadar, anul acesta echipa APS pentru finala CN Feeder Clasic pe Cluburi a fost formata din Andrei Anca, Cristian Baciu, Sorin Carp, Ovidiu Iorga, Dragos Cirstea, Mihai Ruse si Cezar Miron.

Imediat dupa finalizarea listei de intentie, am inceput “sa punem tara la cale” in mai multe conferinte pe Teams, unde am incercat sa stabilim detaliile organizatorice, dar si cateva aspect legate de strategia de concurs. Trebuie sa mentionam ca niciunul dintre cei ce au facut deplasarea nu au mai pescuit vreodata pe aceasta locatie. In fapt, adevarul este ca pana la anuntarea locatiei, nici macar nu auzisem de acest baraj. In mod evident, vanatoarea de informatii a inceput din momentul T0 in care stiam unde vom merge. Informatii de pe internet , filmari , partide facute de pescari si postate pe FB, telefoane pe la cei care au mai practicat pescuitul pe aceasta locatie etc.

Am inceput prin a stabili echipamentul necesar, format din lansete de 11 si 12 picioare adaptate in special pescuitului dupa peste mic, carasul si scobarul fiind printre speciile predominante in barajul de la Suplacu de Barcau, distanta de pescuit de pana la 35m fiind si ea accesibila cu acest tip de lansete light / medium.

Mulinetele trebuiau si ele adaptate acestui pescuit si trebuiau neaparat sa aiba tamburi cu monofilament si fir textil, deoarece conditiile de pescuit aveau sa fie descoperite in totalitate la fata locului si este recomandabil sa fii pregatit pentru orice situatie.

In materie de nada am stabilit un mix initial, bazat pe experientele precedente din alte concursuri unde specia tinta a fost carasul. Fiind vorba de 7 zile de pescuit, 4 zile cu 7 oameni si 3 zile cu 5 oameni, cantitatea de nada necesara a fost undeva peste 100kg, deci comanda a trebuit plasata cu mult inainte de deplasare.

Acest mix initial a constat din 2 nade comerciale: VDE G5 si VDE Turbo. Spun initial, pentru ca pana la final mixul de nada a fost schimbat de cateva ori, in functie de informatiile acumulate.

Intre timp, pe 2-5 Septembrie a avut loc Finala AGVPS Feeder Clasic Individual pe aceeasi locatie. Acest concurs a fost primul contact al majoritatii pescarilor cu pista de la Suplacu de Barcau. Chiar daca nu am avut participanti la aceasta finala ( din cauze independente de vointa noastrea) si pentru noi ar fi fost un prilej bun pentru a acumula informatii, dar dupa cum va puteti da seama, am plecat cu un handicap considerabil deoarece mare parte din cei prezenti la Finala pe Echipe aveau sa fi concurat si la Individual.

Au inceput telefoane, analize pe cantitati, zile, sectoare, urmarit detalii despre locatie din poze si videoclipuri postate pe net.

Informatille cele mai importante survenite dupa acest concurs individual au fost despre:

• Nada si strategia de nadire – era nevoie de o nada grea, care sa nu fie afectata de curentii de pe substrat. Ca urmare, am luat decizia sa schimbam una din nadele din mixul initial cu o nada Utopia Baits pe baza de cereale, nada aflata in teste de la inceputul anului. Pe percursul testelor am observant ca aceasta nada, cu o granulatie medie, putea primi cantitati mari de apa, pastrand o mecanica foarte buna, facand-o ideala pentru conditiile de curenti puternici din baraj. Deasemenea, am mai stabilit ca vom folosi cosulete tip Guru Distance Small, care erau potrivite pentru a duce o cantitate suficienta de nada pe vad in conditiile a 100+ lansari in 5 ore de pescuit.
• Distanta – se pare ca pestii s-au prins intre 18 si 24 de metri. S-a folosit cu precadere fir textil.
• Momelile de carlig – pestele se prindea la momeli mai fine dimineata, cum ar fi larvele, dar pe percurs se adunau suficienti pesti pe vad pentru a trece pe momeli ca pinky, rama si vierme.

In concluzie, am dat o comanda semnificativa la Catalin Constantinescu pentru a ne face nada de care avem pentru concurs. Cu o saptamana inainte de plecare ne asteptau 80kg de nada numai buna pentru carasii de la Suplacu.

Am mai comandat si cantitati semnificative de viermi si pinky – cam 10kg si rame – 3kg, urmand ca larvele si fuii-ul sa ne vina in joia concursului direct pe pista.

Logistica din spatele transportarii unor cantitati mari de momeala vie la 600 de km si pastrarea lor in stare optima pentru 7 zile merita un articol separat; deocamdata ma voi multumi sa notez ca e nevoie de multe lazi frigorifice mari, multe sticle cu apa congelata, multe cutii de momeala, galeti pentru rame si ziare (preferabil Anuntul de la A la Z)

In ultima conferinta dinaintea plecarii am stabilit si ce variante avem pentru carlige, alegand sa folosim cateva modele care au fost testate in prealabil in alte concursuri unde s-a urmarit carasul. Fara a intra prea mult in detaliile alegerii, am urmarit un carlig deschis, care poate si folosit cu o varietate mare de momeli.

Dupa atata pregatire, a venit si timpul sa plecam. Duminica, 26 Septembrie am luat-o la drum spre Suplacu de Barcau. AMR…8 ore si aproape 600 de kilometri.

Antrenamentul pentru concurs

Dupa un drum destul de obositor si un somn scurt, de cateva ore, am descins in formatie completa pe pista de concurs de la Suplacu de Barcau, un baraj de aproximativ 1.5 km lungime, perfect pentru concursuri de pescuit stationar sau feeder.

Concursul avea sa se desfasoare pe durata a 3 manse, de vineri pana duminica, asadar, aveam 4 zile de antrenament pentru a ne “relga” strategia in functie de raspunsul pestilor si cantitatea finala vizata.

Luni – Prima zi de antrenament

In APS, la concursurile pe echipe, prima zi este “la liber”, adica fiecare poate alege sa pescuiasca cum vrea, in limitele echipamentului, nadelor si momelilor aduse de acasa. Acest lucru este destul de important in 90% din cazuri mai ales cand este vorba de o locatie noua. In afara informatiilor culese de la terti , in urma unei astfel de zile in care fiecare pescar isi pune amprenta asupra modului de a pescui pentru prima data o locatie, vine intotdeauna la pachet cu informatii in plus ce pot completa ceea ce deja era stiut “ din auzite” si din cercetarile anterioare.

In acest concurs, insa, am considerat ca cele 4 zile de antrenament nu vor fi suficiente pentru a incepe cu o zi 100% la liber, asa ca am inceput toti cu acelasi mix de nada si dimensiune a cosuletului, dar am lasat la liber alegerea firului principal (mono sau textil), distanta de pescuit, carligul si lungimea strunei, precum si strategia de nadire si intretinere a vadului.

Pe parcursul zilelor de antrenament am tinut evidenta pestilor prinsi dar si a set-up-ului folosit si momelilor de carlig pe fiecare din cele 5 ore destinate concursului, de la 10.30 la 15.30. In acest fel am vrut sa realizam o statistica ce ne putea da o imagine a raspunsului pestilor pe ore dar si pe momeli, lungimi de struna si carlige folsite. Un exemplu al fisei de antrenament vedeti mai jos:

In primele ore de antrenament am prins ceva carasi din cam toate distantele si folosind combinatii variate la momelea de carlig, dar odata cu trecerea timpului am observant si una dintre problemele cu care ne vom confrunta in toate cele 7 zile petrecute pe barajul de la Suplacu, si anume obletele.

Preponderent in zilele cu soare, dar nu numai, o multitudine de obleti erau prezenti cam in orice distanta vizibila cu ochiul liber, obleti care atacau momeala vie atasata la carlig, distrugand-o sau, mai rau agatandu-se in carlig si facand aruncarea respective sa fie irosita. Problema a devenit din ce in ce mai grava, avand un moment in care majoritatea dintre noi aveam aproximativ 70%-80% dintre aruncari ratate……cam trist. Moralul era destul de jos, mai ales ca nu prea puteam aduna carasii in juvelnic, asa ca orele ramase din antrenament le-am dedicat rezolvarii acestei probleme.

Solutia s-a dovedit a fi in atasarea diferita a momelii de carlig fata de cum facusem pana atunci, indiferent care era aceasta. Am incercat cu totii solutia si parea ca merge, reusind sa trecem in majoritatea aruncarilor de oblete.

Aleluia! Moralul era mai bun pe final; nu am reusit sa ne facem o idee prea buna asupra felului in care se prinde aici carasul, dar macar aveam ceva solutii pentru oblete. Ziua nu fusese ratata.

Aveam ceva concluzii si despre distantele mai productive, chiar daca nu reusisem sa prindem prea multi pesti punctabili, din speciile tinta, dar si despre strategia de alimentat vadul cu nada si momeala vie. Era destul pentru a continua rafinarea strategiei in a doua zi.

Ajunsi la cazare, am sarbatorit cu o mamaliguta si pastrama de oaie, sarmale, branza si ceapa, toate luate la pachet de acasa. Relaxarea nu a durat insa mult. Mai aveam multa treaba pentru a doua zi. Trebuia pregatita nada (pe care o faceam intotdeauna de seara), aerisiti viermii si schimbate sticlele cu apa inghetata, ales ramele, legat carlige, dar mai ales stabilit si documentat strategia de antrenament pentru a doua zi. Dupa oboseala acumulata am dormit neintorsi.

Marti – A doua zi de antrenament

In a doua zi de antrenament am ales sa continuam pe strategia facuta de acasa si rafinata in prima zi, dar sa mai scoatem din variabile. Ne-am ales 3 distante, un singur carlig cu 2 dimensiuni si 2 lungimi de struna. Nada si strategia de nadire ramanea la fel. Majoritatea am ales sa pescuim cu textil, care se dovedea varianta mai buna: lansari mai precise, usor de efectuat si o detectare a trasaturii mult mai buna.

Daca in prima zi am pescuit pe capatul din stanga al pistei, adica locurile mici de pe grila, in a doua zi am pescuit capatul din dreapta, adica locurile mari. Diferenta era intre cele doua capete adancimea apei, care era mai mare spre dreapta, adica spre numerele mari. S-a vazut deasemenea in antrenament si in concurs ca aceasta zona tinea relativ mai mult peste decat zona cu apa mai mica din stanga.

Cu strategia facuta de cu seara si impartita fiecaruia dintre coechipieri, am ajunsi increzarori pe pista, unde vremea ne-a taiat un pic din elan. Era un vant rece si se adunau nori de ploaie. Entuziasmul se vede pe fetele noastre….

Dar asa este la pescuit…ne-am echipat corespunzator si am descins pe standuri. Aveam o treaba de facut. Chiar si aici avem o mentiune importanta de facut : echipamentul corespunzator pentru vremea in care se pescuieste. Din proprie experienta va putem spune ca daca nu ai confort in timpul partide de pescuit , rezultatul va avea intotdeauna extrem de mult de suferit si nu uitati : este un joc de echipa, ceea ce face fiecare individ se va reflecta mereu asupra intregii echipe.

Pestele a cooperat relativ bine, obletele nu ne-a suparat asa de tare (probabil datorita vremii inchise) si nici macar ploaia nu ne-a suparat foarte tare, dupa cativa stropi dimineata nu a mai plouat toata ziua. Strategia se contura ok, am reusit sa mai adunam cateva piese din puzzle si la finalul zilei eram increzatori ca suntem pe drumul cel bun.

Seara ne-am pus la masa, din nou am avut bunatati home made – o supa de pui a la grec si pastrama de oaie – multumita lui Mihai, bucatar sef si lui Cristi, distribuitor de produse din oaie congelate :D. Cu burta plina am mai rafinat la strategie, am mai redus din distantele de pescuit, ramanand cu 2, din grosimile de struna, dimenisuinile si tipul de carlig, ramanand la un singur set-up principal si cateva rezerve, pentru conditii speciale. Am si adaugat cate ceva...fiind foarte increzatori in nada Utopia Baits pregatita de Catalin, unii dintre noi vor pescui exclusiv cu aceasta nada, fara a mai mixa cu alte nade comerciale.

In final s-a mai stabilit ca 2 dintre noi sa pescuiasca in regim de concurs, sa vedem cam ce se poate scoate pe strategia oarecum finalizata. Eram increzatori ca o sa fie bine!

Miercuri – A treia zi de antrenament

Cu planul facut de cu seara, am ajuns la baraj pusi pe treaba. Am ales de aceasta data mijlocul pistei…ce loc mai bun sa iti testezi strategia?

Vremea ne-a cam facut, insa, sa ne para rau ca am iesit din casa. Abia ce am inceput sa pescuim ca s-a pus pe o ploaie marunta si destul de rece, numai buna pentru un sfarsit de Septembrie.

Fiind deja miercuri, pista de concurs era si ea ceva mai animata, majoritatea echipelor fiind prezente la antrenament, macar cu cativa membri.

Stiind ce avem de facut, am inceput sa pescuim, in ciuda ploii care nu ne-a lasat in pace nici macar la strans bagajele. Profitand ca era mai multa lume pe pista, cativa dintre noi au mai tras cu ochiul si la cum se prinde in stanga si dreapta, ca deh…cu ei ne vom bate si in concurs. Din pacate am constatat ca ceea ce credeam noi ca e un ritm bun de prins caras, nu era foarte OK comparativ cu alte echipe, mai ales pe anumite intervale orare. Hopaaa...problem...trebuie sa mai facem niste reglaje...

Am ajuns acasa cam plouati...si la propriu, dar si la figurat. Ne-am asezat binisor la masa si am revizuit strategia. Am schimbat pe ici pe colo, in partile esentiale :)) si am trasat o noua directie pentru antrenamentul ofcial de joi. Concluzia era simpla: carligul si struna erau OK, distanta era OK, nada (am avut rezultate bune cu nada simpla Utopia) era OK. Ce se putea imbunatati era metoda de nadire si intretinere a vadului – aici am facut cele mai multe reglaje, deoarece se parea ca pestele avea nevoie de o cantitate precisa de nada si momeala vie, dusa la intervale bine stabilite.

Ca sa putem nadi cum stabilisem aveam insa nevoie de alte cosulete... Am cautat toti prin truse, am gasit cateva cosulete din care aveam nevoie iar pentru a avea ceva rezerve am mai pus si o comanda pe ultima suta de metri la Feeder Shop, unde Stefan a fost destul de rapid sa ne expedieze comanda pentru a ajunge in timp util (multumim Dek!!)

Eram pregatiti pentru antrenamentul oficial!

Joi – Antrenamentul Oficial

Cu modificarile documentate clar pe foaie, am inceput si antrenamentul oficial, in zona primelor standuri din stanga, cam unde pescuisem si in prima zi. Toata lumea era pusa pe treaba, fiind determinati sa vedem ce se poate scoate din balta cu reglajele facute cu o seara inainte. Ca sa putem evalua in timp real progresul, sau nevoia de a schimba ceva, Mihai a hotarat sa renunte la o zi de antrenament si sa ne supravegheze din spate. De aici i-a si ramas porecla...Caapitaneee! Asa il anuntam daca aveam nevoie de el :))

Ziua a inceput bine si a mers destul de constant pana la final, reusind sa prindem cam cel mai bine dintre toate zilele de antrenament. Schimbarile facute ne-au pus pe drumul cel bun, mai trebuia doar sa le executam cat mai bine in concurs. Dupa ziua de miercuri, ne revenise zambetul pe buze.

Seara, dupa antrenament, am participat la sedinta oficiala unde am dat echipa de 5 care va concura vineri si am tras la sorti sectoarele pentru fiecare membru, urmand ca in dimineata urmatoare sa tragem si o grila cu locuri.

Vineri – Mansa I

Dupa tragerea la sorti, in prima zi de concurs, locurile noastre aveau sa fie urmatoarele: Cezar Miron – A1, Ovidiu Iorga – B11, Sorin Carp – C17, Mihai Ruse – D26, Andrei Anca – E31. Nu era bine, nu era rau... Pista nu ne-a facut sa credem ca erau locuri mai bune sau mai proaste, se prindea peste destul de egal, cel putin pe sectoare.

Cu o strategie bine pusa la punct si documentata in scris, mai apoi pozata si trimisa tuturor din echipa, am intrat increzatori in concurs. Aveam stabilite distanta, numarul de cosulete la nadirea grea, cum introducem momeala vie si cata, la ce frecventa intretinem vadul in timpul concursului si cu ce, lungimea si grosimea strunei, tipul si dimensiunea carligului, marimea cosuletului de pescuit, variantele de momeala care trebuiesc folosite. Tot ce mai trebuia facut era sa pescuim.

La nadirea grea au inceput sa se vada si primele diferente de abordare. Membrii Lucky Team, una dintre echipele favorite, au inceput pescuitul intr-o distanta mai mare decat restul. Or fi stiut ei ceva? Se pare ca da, pentru ca au inceput sa prinda peste imediat dupa inceputul concursului si la o frecventa destul de buna.

Peste se prindea OK si din distante mai mici, similare cu distanta unde eram noi, asa ca toti am continuat pe strategia stabilita. Era oricum tarziu sa schimbam ceva din mers, mai ales ca nu pescuisem prea multi distante mai mari in antrenament.

Pentru noi, APS, ziua a inceput mai slab, dar pe parcurs am inceput sa prindem mai constant. Se conturau cateva echipe care prindeau bine in fiecare sector. Noi eram undva la mijloc. Nici bine nici rau. Nu am fortat, obiectivul nostru nu a fost sa castigam sectoare, ci sa fim cat mai aproape de 3 puncte in fiecare sector. Concursul era lung si ne propusesem sa fim mai degraba constanti decat sa ne batem la locul 1 pe sector. Este important sa iti stabilesti obiectivul inainte de intrarea in mansa, iar obiectivul trebuie stabilit in functie de experienta avuta pe pista si de pescarii ce se vor afla in standuri.

La finalul zilei cantarul ne-a cam sters din optimism. Nu eram la mijloc, eram ceva mai jos, locul 5 din 7. Este adevarat ca locuril 4 si 5 aveau un numar egal de puncte, diferenta fiind data de balotaj ( echipa cu o cantitate mai mare avea un loc mai sus in clasamentul general al zilei ) .

Lucky Team si Benzar Mix, favoritii, stateau bine cu 11 puncte, de asteptat. Pescuit Arad erau si ei la cateva puncte de primii.

Din fericire aveam si noi un 1 in sector. Pe sectorul C, Sorin Carp reusise sa ia cea mai mare cantitate. Asta ne demonstra ca strategia noastra, in mare, functiona, dar mai trebuiau facute ceva reglaje pentru a ne apropia de uniformizarea rezultatelor obtinte. Pentru ziua 2 aveam in cap ce trebuia schimbat.

Sambata – Mansa II

Pentru a doua mansa am hotarat sa facem mici schimbari la echipa dar si la strategie. Am schimbat distantele pentru anumite sectoare, am modificat foarte putin dozajul nadei, in scopul de a ne da o pornire mai buna in prima parte a zilei si am clarificat anumite aspecte despre momelile de carlig.

Cu aceste schimbari am intrat in mansa II in formula: Cezar Miron – A4, Sorin Carp – B12, Ovidiu Iorga – C17, Cristian Baciu – D22 si Mihai Ruse – E35.

Ora 10.20, nadirea grea si evident, nu suntem singurii care au schimbat strategia. Majoritatea echipelor pescuiesc sus, cam in aceleasi distante. Din nou Lucky au inceput tare, ca si in prima zi.

Noi am inceput, ca de obicei, mai slab. Cativa pesti in prima ora, cativa in a doua, dar pe parcurs lucrurile se schimbau incet incet spre bine. Vestile din spate dupa 2-3 ore de concurs erau similare cu prima zi, eram din nou la mijloc in majoritatea sectoarelor...oare vom avea acceasi soarta ca in mansa I, unde am terminat mai prost decat ne asteptam.

La varf insa, vestile erau altele...pestii au inceput sa vina din ce in ce mai repede si ritmul s-a imbunatatit, cu trasaturi si la 20 de secunde. Hopa...stai ca nu e rau, se poate...Motivati de ritmul trasaturilor si de faptul ca sistemul merge, am inceput sa adunam greutate in juvelnic. Am reusit sa pastram un ritm constant pana la final, cu foarte mici variatii. Lucrurile pareau mai bune ca vineri. Din experienta stim ca ceea ce conteaza este cantitatea de la finele mansei, asa ca, desi am avut un inceput mai greoi, stiam ca putem recupera pe final, vadurile noastre se animau puternic in timp ce alte echipe se chinuiau sa prinda cate ceva in ultima ora a concursului. Starea de spirit, moralul, este un factor determinant in aceste competitii !

La 15.30 s-a terminat mansa si a inceput cantarirea...momentul adevarului. Pe sectorul A – 2 puncte, pe B – 4 puncte, pe C – 3 puncte, hai ca suntem in grafic, media de 3 puncte pe sector, cum am stabilit, pe D – 2 puncte, pe E – 2 puncte, hopaa! am batut targetul. Bun asa!

Am terminat mansa II cu 13 puncte, la doar 2 puncte de Lucky. Nici la general nu mai stateam asa prost, eram pe IV, la 2 puncte de locul III, Pescuit Arad si 3 puncte de locul II, Benzar Mix. Chiar daca locul I, Lucky Team, se distantase, locul II si III la general se jucau in mansa III.

Am ajuns la cazare destul de bine dispusi dar si ganditori. Ce era de facut in mansa 3? Cum trebuia jucat? Stiam destul de clar ca Benzar Mix vor merge la totul sau nimic. Zsolt spusese in mod repetat ca ei au venit sa castige. Nici Pescuit Arad nu se vor da inapoi, aveau sanse foarte bune la locul 2. Ar trebui sa fortam si noi? Si daca da, cum?

Am hotarat sa fortam, dar nu la pescuit. Mansa II demonstrase ca aveam o strategie buna, care ne permitea sa scoatem un punctaj OK. Am schimbat doar la partea de nadire, dar foarte puntin, in speranta ca putem sa aducem pestele mai repede pe vad.

Am fortat insa hotarand ca Mihai Ruse, cel mai experimentat pescar al nostru, sa ramana in spate, Capitan (ca doar asa i se spunea de vreo 3 zile :)). Stiam ca a treia zi va fi cea mai grea din punct de vedere al pescuitului, deja se introdusese multa nada in apa, pestele va fi mai mofturos, mai greu de prins.

Era posibil ca strategiile facute de acasa sa nu mearga la fel pe malul apei. Deci sansele ca un pescar cu mai multa experienta sa poata sa ii ajute pe ceilalti sa scoata un rezultat mai bun adaptandu-se la conditiile din mansa erau mari. Am preferat ca toti sa scoatem un rezultat mai bun cu unul sau doua puncte decat ca Mihai sa scoata un 3, 2 sau 1 intr-un sector. Per total, asta parea sa fie varianta mai safe pentru rezultatul final, iar Mihai a dat dovada de mult spirit de echipa acceptand sa stea in spate. Dar totul trebuia sa se lege a doua zi, Mihai avand o raspundere uriasa pe umeri dar nu uitati : este un joc de echipa ! Echipa conteaza, mai putin rezultatul individual !

Duminica – Mansa III

Din punct de vedere pescuit, ziua a decurs destul de similar cu Mansa II. Pestele a venit destul de greu la inceput, dar diferenta a fost ca asa a inceput cam toata lumea, asadar, cand am presupus ca pestele va fi mai mofturos / mai putin in ultima mansa, am prevazut corect.

Cu cateva exceptii, nu au mai fost pescari care sa inceapa sa prinda peste repede. Per total, ziua a fost o fuga dupa peste, cu schimbari de vad, nadiri cu 2-3 litri de nada la jumatatea mansei, incercari de incurcat adversarii cu cosuri sparte la limita standului si intre ape, cam tot ce te astepti in ultima zi a unei finale de CN. Vestile din spate erau promitatoare pentru noi, stateam OK in cateva sectoare, mai ales ca obiectivul se schimbase. Trebuia sa ne clasam peste BMX si Pescuit Arad in cat mai multe sectoare.

Pana la final a fost un pescuit greu, ratarile au fost parca mai multe decat in celelalte zile, poate si din cauza emotiilor, tentatia sa intepi prea devreme din cauza presiunii din concurs, era mai mare azi. Fiecare peste avea sa fie important, iar pe sfarsit s-au prins mai multi pesti refolosind o momeala stoarsa sau aruncand cu cosul gol, la repezeala.

Cantarul a inceput ca de bicei la 15.30 si suspansul a tinut pana la ultimul sector, E. Dupa calculele paralele (traiasca Hrebenciuc in puscarie, cu numaratoarea lui paralela), eram pe locul 2, dar bucuria a venit numai dupa ce s-a postat clasamentul oficial.

Intr-un final am reusit sa ne clasam pe un loc II, nesperat la inceputul concursului, dar meritat. Dupa 7 zile obositoare, in care am dormit putin dar am invatat multe despre pescuit, pista de la Suplacu s-a dovedit a fi foarte atipica si am intalnit multe situatii cu care nu ne-am fi intalnit niciodata intr-un pescuit de placere.

In urma festivitatii am primit o cupa mai mare decat ne asteptam, dar chiar si asa am hotarat sa ne facem fiecare o copie ( da, la un astfel de eveniment exista cate 1 singura bucata cupa per echipa de 5 pescari ) pe care sa o punem in raft, ca sa ne aduca aminte de acesta finala.

Concluzii

In final a iesit bine pentru noi, echipa APS, dar stim ca a fost si o conjunctura favorabila de care am avut parte. Am fost “ outsideri “ in acest concurs si nu am fost cu adevarat luati in seama ca si concurenti cu sanse pana ce nu a fost prea tarziu. In ultima zi de concurs, nu noi eram nevoiti sa dam “ totul sau nimic “ ci echipelete adverse care simteau nevoia sa isi confirme valoarea . Aceasta strategie de “ totul sau nimic” poate veni la pachet si cu “ nimicul “ , de aceea spunem ca am fost privilegiati ca nu am fost pusi sub o asemenea presiune si tot ce aveam de facut era sa ne respectam strategia si pescuitul pana la final.

Cand echipele de pe locurile II, III si IV sunt despartite de 3 puncte intr-un concurs pe echipe de 3 zile, e clar ca a fost o competitie super dinamica si acerba.

Felicitari Lucky Team, echipa care a meritat clar sa castige, felicitari Pescuit Arad si Benzar Mix, echipe care puteau sa fie pe oricare din locurile II, III sau IV, felicitari tuturor echipelor participante a caror membri au facut eforturi (financiare si nu numai) pentru a pescui in aceasta Finala! Felicitari organizatorilor si tuturor celor implicati pentru buna desfasurare a concursului!

Sunt multe lucruri cu care am ramas in urma acestui concurs. Pe unele pe care le stiam si au fost intarite, de exemplu faptul ca efortul fiecarui membru al echipei, incepand de la facut mancarea si spalat vasele pana la pescuit in mansa, este important si contribuie la fel de mult la rezultatul final. Alte lucruri, mai ales legate de pescuit, le-am invatat in antrenamente si in manse, dar vor ramane cu noi de acum inainte si poate ne vom lovi de ele la un concurs urmator.

Sfaturi pentru amatori

Cand spun “amatori”, ma refer la pescarii dornici sa faca pasul spre pescuitul sportiv de performanta si care doresc sa adere la cluburi de pescuit si vor trebui sa inteleaga cu adevarat cuvantul “ Echipa “ si “altruism”. Aceasta echipa se consolideaza si cimenteaza nu numai cu ocaziua concursurilor de pescuit dedicate cluburilor ci in orice competitie la care participa acesti membri.

Trebuie inteles spre exemplu ca nu toti sunt facuti sa performeze ca si pescari in stand iar motivele pot fi multiple si unele chiar independente de vointa lor. Fiecare pescar are puncte forte dar si slabiciuni, pista pe care se va desfasura un eveniment va decide intotdeauna ce pescar este mai potrivit, are cele mai bune sanse statistice, sa obtina un rezultat bun pentru Echipa.

De asemenea, trebuie mentionat un rol care este mult prea putin scos in evidenta, acela de suport pentru echipa. Chiar daca acest rol de suport nu este mereu legat de pescuit in sine , dar a lua presiunea de pe pescari si a te ocupa de toate cele necesare adiacente pescuitului de la : cumparaturi , gatit, bagaje , legat carlige, monturi , avut grija de momeli , a face nada pentru pescari , a pregati logistic totul de la cazare la deplasare etc. , este o activitate extrem, extrem de importanta si cu influenta directa asupra rezultatului echipei din care faci parte. Din ce in ce mai multe echipe din afara au inceput sa sublinieze acest rol si vin cu multumiri publice pentru persoanele din spatele succesului unei echipe, persoane care desi nu au fost in standuri, si-au pus adanc amprenta pe acel rezultat.

Mai trebuie mentionat si faptul ca pescuitul la acest nivel necesita sacrificii destul de mari : rezervari de concedii ce nu le vei petrece cu familia, deplasari lungi, un buget foarte consistent. Pentru aceasta deplasare am avut nevoie de 7 zile de concediu, alte 3 zile in care ne-am recuperat fizic si psihic si un cont cu un minus de aprox: 2700 lei / persoana necesar pentru deplasare , cazare, mancare , achizitii accesorii pescuit, nade si momeli vii.

Epilog

Multumiri si felicitari tuturor membrilor echipei APS participanti la aceasta Finala, Andrei Anca, Cristian Baciu, Sorin Carp, Ovidiu Iorga, Dragos Cirstea, Mihai Ruse si Cezar Miron. Fiecare a avut un rol important in obtinerea rezultatului final, aceasta a fost echipa.

Multumiri inca o data lui Mihai Ruse care si-a sacrificat 2 zile de antrenament si una de pescuit ca sa ajute la reglaje ( asta inseamna “ altruism “ ). Multumiri celorlalti membri APS care ne-au ajutat intr-un fel sau altul. Multumiri lui Catalin Constantinescu ce s-a dat peste cap sa ne faca nada ce ne-a ajutat sa obtinem acest rezultat si care ne-a consiliat la ceas de seara sau dimineata, de la sute de km departare.