Localizarea pestilor versus nada
Cum iarna este pe sfârsite, pescarii au început să iasă de la hibernare şi suntem tot mai des rugaţi să facem recomandări de nadă, momeli şi aditivi pentru începutul de sezon când apa este încă rece. Evident că astfel de nade, momeli şi aditivi există şi pot da rezultate excelente atunci când sunt alese în conformitate cu locul de pescuit, metoda folosită şi specia de peşte vizată , dar tot odata, de fiecare dată punem un accent foarte mare pe localizarea pestilor, aceasta fiind direct responsabilă pentru succesul sau eşecul unei partide de pescuit.
În mod cert, fiecare dintre noi am întâlnit situaţii când sigurii peşti prinşi au fost caras, babuşca, plăticuţă, pe acelaşi lac unde un coleg ceva mai la depărtare făcea drill-uri memorabile cu ciortani şi crapi. Prima reacţie a multora la o aşa privelişte este să caute un răspuns în nadă, momeală, aditiv, echipament, când, în realitate, colegul care a prins peştii respectiv s-a aflat la locul potrivit în momentul potrivit.
Cu ceva vreme în urmă, am avut parte de un eveniment inedit ce m-a făcut să scriu acest articol şi care justifică pe deplin atenţionările repetate pe care le dau cu fiecare recomandare de nadă sau moleală.
Am organizat primul concurs din anul 2014 pe un lac în apropierea Capitalei. Pentru a fi cât mai explicit şi pentru a avea un tablou complet, am să detaliez puţin locaţia şi condiţiile în care s-a desfăşurat concursul.
Aşadar, lacul are o suprafaţă destul de mică, undeva la 6 Ha, a fost secat complet peste iarnă pentru a fi reumplut şi populat imediat ce vremea a permis, polupearea fiind facută doar cu cîteva zile înaintea evenimentului, cu crap între 0.5 si 2.5 kg. Aşadar nu avem în apă altceva decat crap, nu exista alte specii, o mentiune demnă de a fi reţinută.
Cu două zile înaintea concursului am mers câteva ore pentru a ne edifica şi a verifica dacă lacul este dezgheţat pe portiunea pistei, cu această ocazie am si rămas 3-4 ore pentru a vedea cum răspund peştii la nadă şi momeală, dacă sunt activi. Am reuşit să prindem 3 ciortani până la 700 gr din 5 prezentări. Având în vedere condiţiile meteo şi perioada din an în care desfăşuram partida, rezultalul a fost unul mulţumitor şi ne-a dat speranţa că la momentul concursului vom avea ceva activitate, distractia fiind garantată.
Ziua măreaţă a concursului, s-au prezentat 22 de pescari plini de entuziasm şi cu echipamentul încă prăfuit de peste iarnă, pentru multi, aceasta fiind prima partidă din sezonul 2014. După şedinţa tehnică , tragerea la sorţi si oferirea de informaţii şi concluzii obţinute din „partida test” , am plecat cu toţii către locurile de pescuit şi ne-am apucat de treabă.
Acum urmează partea cea mai interesantă, diferenţele între ziua efectuării partidei test şi cea a concursului:
- În partida test am avut o temperatură medie de 13 grC, cu vânt slab de la stînga la dreapta, au fost şi momente în care soarele şi-a făcut timid prezenţa în serii scurte de 15-20min pentru ca mai apoi să dispară printre nori
- În ziua concursului a fost o temperatură medie de 6 grC, vânt moderat spre tare de la dreapta la stănga, cu intensificari sporadice, cerul acoperit de nori, nici urma de soare.
Un alt amănunt ce trebuie retinut este că pista de concurs a fost în apropierea digului , capătul din partea dreaptă a bălţii.
Aşadar, în partida test am avut temperatură favorabilă, vântul bătea spre pista de concurs şi punea în mişcare peştii pe această zonă.
La momentul concursului, toate au luat o turnură spre rău, adică vântul a determinat peştii să părăsească zona de concurs găsind refugiu şi adăpost în capătul opus al bălţii, temperatura scăzută de afară fiind şi ea un factor decisiv, încetinind-le şi mai mult metabolismul, făcându-i reticienţi în a se deplasa pe distanţe mai mari în căutarea hranei.
Citind cele de mai sus presupun că rezultatele obţinute sunt mai mult decât evidente, în cele 6 ore destinate concursului s-a prins un singur peşte (în mod accidental, în sensul că nu a fost observată trăsătura, constatarea că este un peşte la capătul firului a fost făcută în momentul în care s-a dorit reâmprospătarea momelii) si un număr extrem de redus al trăsăturilor înregistrate de ceilalţi concurenţi.
În tot acest timp, pe capătul celălalt al bălţii, în paralel cu desfăşurarea concursului, pescuiau 2 cetăţeni fără pretenţii de cunostinţe avansate, echipament sau nade-momeli avansate. Pescuiau cu viermi în cârlig şi aveau prezentare la 2 minute după lansare, capturile de ciortan fiind scoase la mal cam în acelaş ritm. Vă puteţi imagina ce sentiment ne-a trecut pe toţi , însă nu unul de invidie ci unul de neputinţă. În timpul unui concurs nu poţi migra pe baltă în căutarea peştelui.
Probabil veţi întreba: „De ce această zi este atât de specială încât să fie menţionată într-un articol ?” ; ei bine, tocmai faptul că în lac exista o singură specie de peşte. În alte condiţii, pe alte locaţii am fi avut probabil semnale-capturi de peşte mic precum caras, babuşcă, plătică, biban, roşioară, oblete ş.a.m.d , iar concluzia ar fi fost că nu am găsit nada sau momeală care să fie pe placul ciortanului. În realitate, ţinănd cont de condiţii similare cu cele prezentate mai sus, pe zona noastră de pescuit pur şi simplu nu se afla niciun ciortan, singura rezolvare fiind aceea de a schimba locul.
Acum, după lecturarea acestor rânduri, puteţi înţelege mai bine de ce primul pas ce trebuie făcut atunci când planificăm o partidă de pescuit este alegerea cu atenţie a locului în care desfăşurăm partida respectivă si odata ajunsi localizarea pestilor facuta corect. .
Închei aici acest articol prin consemarea unei întrebări previzibile: „ În condiţiile acestea mai are importanţă ce nadă şi momeală folosim ?” . Răspunsul esta: „ DA !” şi va fi detaliat într-un articol viitor în care îl voi detalia făcând precizările necesare.
Catalin Constantinescu
